Optimizat Firefox & Chrome

Ion Agarbiceanu si Ion Slavici-doi scriitori ardeleni

Mai sunteti incantati de placerea lecturii?

Chiar daca se citeste mai putin in ultima perioada, tot gasim ceva basme sau povesti specifice copilariei printre scriitorii din zona noastra geografica.


<<<

continut > blaj > referate > Chipul eroinei in nuvela Fefeleaga
Citeste tot articolul (chiar daca e mai lung-pot fi postate si romane!) sau poti sa sari direct la sectiunea de imagini (daca sunt luate) sau la cea de mesaje (daca sunt trimise).

Chipul eroinei in nuvela Fefeleaga

Publicat la de Oana Baba [show] Oana Baba [hide] - nu sunt mesaje- vizualizata de 3690 ori

  • Distribuie si tu daca iti place!
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • Delicious
  • Digg
  • Technorati
  • Stumble Upon
  • Yahoo Messenger
 

Chipul eroinei în nuvelele Fefeleaga de Ion Agârbiceanu


	

Se pare că nu toată lumea trece prin această viaţă savurând doar mierea ei.

Maria Dinului a fost nevoită să îndure greutăţile de zi cu zi încă din anii tinereţii dar şi cea mai mare pierdere ce o poate suferi un om. O femeie puternică, cu un caracter de apreciat, îngreunată de povara argintie a anilor, un suflet spulberat, care nu-şi găseşte rostul în viaţă. Toţi cei dragi s-au evaporat parcă, iar ultimul rămas, bătrânul Bator, singura alinare, a dispărut la fel de uşor, lăsând în urmă amintirile şi toate drumurile bătute într-o viaţă de om alături de Fefeleaga. Anii grei, trăiţi in singurătate, nu au iertat-o ,,pe obrajii ei mâncaţi de vărsat se formaseră pârâiaşe adânci, zbârcindu-i faţa”. Un destin necruţător ce a pândit-o cu lăcomie. Parcă prea devreme a avut parte de o soartă, pe care nimeni nu o merită. Chipul ei, încununat cu o puzderie de griji, o frunte încreţită de durere, întruchipează întocmai viaţa, atât de dură cu această femeie. Ce poate fi mai greu de îndurat pentru o mamă, decât sa-şi vadă copiii şi soţul morţi? Pentru ce atâta muncă şi atâtea sacrificii? O viaţă, o poveste mai bine spus, cu un început minunat, o tânără mamă alături de familia ei, dar toţi se sting uşor, unul câte unul precum lumânările într-un vânt uşor de toamnă. Când şi ultima speranţa pentru care lupta, Pauniţa, a urcat spre cer, a început să se desluşească viitorul monoton, iar în inima eroinei se spulberă până şi ultima nădejde. Nobleţe rară, fară să ceară ajutorul cuiva, încearcă să nu-şi arate durerea, îndură în tăcere chinul singurătăţii, cuvintele răutăcioase, porecla ... Fefeleaga, născocită ,,de un pestriţ la maţe”. Nu toată lumea are tăria de a continua, când totul pare sfârşit, dar cel mai bun exemplu este această femeie, care a reuşit să treacă peste toate, şi să sfârşească cea mai grea misiune, misiunea de a trăi singură, fără sprijin, fără cineva alături care să-i şoptească o vorbă caldă, după atâta trudă Sufletul plângător al Mariei Dinului îşi mai găseşte alinarea în amintirile care par a fi un vis şi care întăresc strânsoarea sufletului ei brăzdat de viforul suferinţelor. Uneori trebuie să renunţăm până şi la vise pentru a ne vedea împlinit scopul pe acest pământ. Oana Baba, clasa a VII-a B Şcoala cu clasele I-VIII “Toma Cocişiu” Blaj Coordonator: prof. Ana Marcu

sus

<<<


Tag cloud



Imagini

Nu sunt imagini la acest articol

sus

<<<


Mesaje


Puteti sa ne trimite-ti un mesaj folosind formularul de mai jos


(complectati toate campurile)
Formular-contact

COD CAPTCHA

sus

<<<