Optimizat Firefox & Chrome

Ion Agarbiceanu si Ion Slavici-doi scriitori ardeleni

Mai sunteti incantati de placerea lecturii?

Chiar daca se citeste mai putin in ultima perioada, tot gasim ceva basme sau povesti specifice copilariei printre scriitorii din zona noastra geografica.


<<<

continut > blaj > referate > alt final la Fefeleaga_I
Citeste tot articolul (chiar daca e mai lung-pot fi postate si romane!) sau poti sa sari direct la sectiunea de imagini (daca sunt luate) sau la cea de mesaje (daca sunt trimise).

Alt final la Fefeleaga_I

Publicat la de Ignat Iulia [show] Ignat Iulia [hide] - nu sunt mesaje- vizualizata de 3225 ori

  • Distribuie si tu daca iti place!
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • Delicious
  • Digg
  • Technorati
  • Stumble Upon
  • Yahoo Messenger
 

Alt final al nuvelei Fefeleaga de Ion Agârbiceanu

… Apoi, trezindu-se din visare, ea se întoarse spre patul unde stătea întinsă fata.

Privind-o, Fefeleaga a găsit răspunsul la întrebarea ce o chinuia câteodată: „Pentru ce mai trăieşte omul în lume?” Răspunsul era legat şi de motivul pentru care muncise din greu atâţia ani: ea muncise, la început, alături de bărbatul ei, apoi singură, doar pentru copii. Deci, omul trăieşte în lume şi pentru familie, în special pentru copii. „Dar acum, pentru ce să mai trăiesc şi să mai muncesc dacă mi-a murit şi ultimul copil?”, părea a zice femeia, şi din ochi au început să îi cadă lacrimi amare. Ieşind în curte, Fefeleaga s-a dus în şopronul unde era Bator. În timp ce-l privea cum mănâncă fân, ea luă o hotărâre, şi, cu ochii înlăcrimaţi, începu a-i vorbi: „Măi Batore! Iaca, a murit şi Păuniţa, iar noi nu mai avem bani. O să trebuiască să te vând…, ca să iau cele necesare înmormântării.” Parcă înţelegând ce spunea, Bator îşi legănă capul cu tristeţe, dar cu înţelegere faţă de durerea bătrânei. „Să ştii că o să te vând cuiva care o să aibă grijă de tine…, să nu te bată… şi… nici să nu te pună la munci grele. Şi… dacă o să pot… te voi lua înapoi.” A doua zi, ea merse la clopotar, rugându-l să tragă clopotele pentru fiica sa. Apoi, întorcându-se acasă, îl luă pe Bator de dârlogi şi se îndreptă spre piaţă. Acolo, ea îl vându unui cunoscut, pe un preţ bunicel. Cu inima strânsă de durere, femeia se îndreptă încet de cal şi de cumpărător, iar calul necheză după ea. Auzindu-i nechezatul, o lacrimă îşi făcu loc pe obrajii zbârciţi de vreme şi de greutăţi. Stăpânindu-şi emoţiile, îşi zise că poate aşa e mai bine, aşa a vrut Cel de Sus. Ajunsă acasă cu cele trebuincioase, o îmbrăcă pe fetiţa ei stinsă în mireasă, o puse în sicriu, iar în ziua următoare o îngropă alături de fraţii şi de tatăl ei. Câteva zile, Fefeleaga nu ieşi din casă şi din curte, tot aranjând lucrurile şi descoperind în fiecare zi altceva de făcut sau de reparat. După o săptămână, în sat veni un străin, un băiat tânăr de vreo douăzeci de ani, care o căuta pe ea. Îndrumat de săteni spre casa ei, şi odată ajuns acolo, el se prezentă ca fiind băiatul unui frate de-al răposatului ei bărbat. Mirată de apariţia băiatului, mai ales că nu ştia să fi avut vreun nepot, Fefeleaga îl invită în casă. Tânărul o întrebă de ce e aşa pustie casa şi dacă nu are copii. Atunci, femeia îi povesti că a avut cinci copii, dar toţi i-au murit înainte să împlinească cincisprezece ani, ultimul copil, o fată, murind în urmă cu doar două săptămâni. Nepotul se întristă foarte tare auzind acestea şi îi propuse să meargă cu el într-un sat unde el mai avea o mătuşă. Va putea locui acolo, îşi va mângâia astfel singurătatea şi va mai avea un suflet prin preajmă care să o îngrijească. Gândindu-se la toată tristeţea acumulată de-a lungul vieţii şi la faptul că nimic nu o mai leagă de satul acela, în afara amintirilor amare, femeia acceptă să plece cu nepotul ei departe de sat. Dar, înainte de a pleca, Fefeleaga îl rugă să-l răscumpere pe Bator, pe care a fost nevoită să-l vândă, ca să-şi poată înmormânta fata, îndeplinindu-şi astfel promisiunea dată. În acest mod, a luat sfârşit şirul lung de întâmplări triste din viaţa femeii. În casa nepotului, a început să guste şi ea din potirul vieţii liniştite de famili. IGNAT IULIA, clasa a VI-a A Şcoala cu clasele I-VIII „Toma Cocişiu” Blaj Coordonator: prof. Diana Tocaciu

sus

<<<


Tag cloud



Imagini

Nu sunt imagini la acest articol

sus

<<<


Mesaje


Puteti sa ne trimite-ti un mesaj folosind formularul de mai jos


(complectati toate campurile)
Formular-contact

COD CAPTCHA

sus

<<<