Optimizat Firefox & Chrome

Ion Agarbiceanu si Ion Slavici-doi scriitori ardeleni

Mai sunteti incantati de placerea lecturii?

Chiar daca se citeste mai putin in ultima perioada, tot gasim ceva basme sau povesti specifice copilariei printre scriitorii din zona noastra geografica.


<<<

continut > blaj > referate > alt final la Fefeleaga_II
Citeste tot articolul (chiar daca e mai lung-pot fi postate si romane!) sau poti sa sari direct la sectiunea de imagini (daca sunt luate) sau la cea de mesaje (daca sunt trimise).

Alt final la Fefeleaga_II

Publicat la de Trif Alexia [show] Trif Alexia [hide] - nu sunt mesaje- vizualizata de 3069 ori

  • Distribuie si tu daca iti place!
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • Delicious
  • Digg
  • Technorati
  • Stumble Upon
  • Yahoo Messenger
 

Alt final al povestirii Fefeleaga de Ion Agârbiceanu

… Viaţa femeii era acum mai grea ca niciodată.

Ultimul ei copil drag se stinse asemenea unei lumânări. Era mai mult decât putea să suporte un suflet chinuit ca al ei. Ridică ochii spre cer pentru a căuta un răspuns, pentru a cerşi o privire de compasiune, dar nu era nimeni acolo. Îl găsi alături doar pe prietenul său, Bator, care o aştepta. Fefeleaga s-a hotărât să plece împreună cu Bator din acele locuri, pentru că ele reprezentau acum doar amintirea tristeţii şi a lacrimilor amare. Au plecat. După câteva zile bune de mers, cei doi au ajuns la marginea unui sat, observând o casă unde se aflau foarte multe animale. Când au ajuns la poarta casei, un bărbat mic şi cocoşat le-a ieşit în întâmpinare. Cercetă cu privirea chipul femeii şi parcă înţelesese totul. O mare durere îi stăpânea sufletul. Aşa că o întrebă cu blândeţe ce o aduce în satul Speranţei. Fefeleaga îi povesteşte bărbatului crâmpeie din viaţa ei tristă şi îi spune că a plecat din satul ei, deoarece viaţa a fost prea dură cu ea şi a pus-o la prea multe încercări. Omul o pofteşte pe Fefeleaga împreună cu Bator în curte şi îi mărturiseşte femeii că el este un simplu circar care îşi câştigă existenţa prin multă, multă muncă. Acesta îi propune femeii să rămână acolo şi să lucreze împreună cu el, dresând animale. Fefeleaga acceptă şi o licărire de speranţă încolţi în privirea sa, deoarece îi erau dragi animalele, mare parte din viaţa sa petrecându-şi-o cu Bator alături şi muncind. După câteva zile de muncă, femeia era mulţumită şi bucuroasă parcă, pentru că simţea recunoştinţa animalelor, iar acestea au început să o îndrăgească. Şi Bator era la fel de mulţumit şi fericit alături de prietenii săi de la circ. Un an mai târziu, circarul moare, din cauza bolii grave de care suferea de mult timp. Circul a rămas de acum în grija Fefelegei. Spectacolele de circ pe care le organiza atrăgeau tot mai multă lume, dar cei mai fideli spectatori erau copiii. Femeia a devenit cunoscută şi îndrăgită atât de copii, cât şi de adulţi, iar cel mai simpatic animal dresat era Bator, el părea că înţelege cel mai bine ceea ce trebuia să facă şi a intrat în inimile copiilor pentru totdeauna. Culegea aplauzele ca un adevărat artist şi promitea să revină cu figuri noi la următorul spectacol. Timp de câteva luni, Bator a fost cel mai îndrăgit şi mai cunoscut cal al circului, dar acesta s-a îmbolnăvit foarte grav şi, la scurt timp, a murit. El reprezentase pentru Fefeleaga o punte de legătură cu trecutul ei, parcă prin el trăiau toţi cei pe care îi pierduse. Fefeleaga i-a promis că nu o să îl uite niciodată, întrucât pentru ea a fost mai mult decât un simplu animal, Bator a fost un prieten adevărat şi bun, blând şi ascultător. Pentru ultima dată, femeia simţi că durerea şi amărăciunea o copleşesc. A continuat să îngrijească animalele de la circ şi era acum mulţumită şi fericită pentru că nu îşi va petrece restul vieţii în singurătate. Bucuria pe care o vedea pe chipurile copiilor ce urmăreau spectacolele de circ era mai mult decât îşi dorise vreodată. Era o recompensă pe care nu o aşteptase, la care nu se gândise vreodată, dar care îi aducea în inimă lumină sfântă. Ştia că, de acolo, de sus, o urmăresc şi alţi ochişori veseli, jucăuşi, care îşi trimiteau lumina lor pe aripi de soare. TRIF ALEXIA , clasa a VI-aA Şcoala cu clasele I-VIII „Toma Cocişiu” Blaj Coordonator: prof. Diana Tocaciu

sus

<<<


Tag cloud



Imagini

Nu sunt imagini la acest articol

sus

<<<


Mesaje


Puteti sa ne trimite-ti un mesaj folosind formularul de mai jos


(complectati toate campurile)
Formular-contact

COD CAPTCHA

sus

<<<