Optimizat Firefox & Chrome

Ion Agarbiceanu si Ion Slavici-doi scriitori ardeleni

Mai sunteti incantati de placerea lecturii?

Chiar daca se citeste mai putin in ultima perioada, tot gasim ceva basme sau povesti specifice copilariei printre scriitorii din zona noastra geografica.


<<<

continut > seitin > activitati > dramatizare LIMIR-Imparat
Citeste tot articolul (chiar daca e mai lung-pot fi postate si romane!) sau poti sa sari direct la sectiunea de imagini (daca sunt luate) sau la cea de mesaje (daca sunt trimise).

dramatizare Limir-Imparat

Publicat la de regizor Nicolae-Mihai Branzeu [show] regizor Nicolae-Mihai Branzeu [hide] - nu sunt mesaje- vizualizata de 3861 ori

  • Distribuie si tu daca iti place!
  • Facebook
  • Twitter
  • Google
  • Delicious
  • Digg
  • Technorati
  • Stumble Upon
  • Yahoo Messenger
 

Limir-Împărat

Dramatizare de regizorul Nicolae-Mihai Brânzeu, pentru copii Şcolii Generale din Şeitin, după povestea cu acelaşi nume de Ioan Slavici.
Personajele: Lia Limir-împărat Mama Liei 3 Flori ursitoare Oile Câinii 2 Ciobanii (figuraţie) 3 Ielele (Vântoasele) Mama Ielelor Bunica Ielelor Şarpele O casă sărăcioasa de la ţară. În zorii zile cântând de bucurie Lia, mătura prin preajma casei. Udă florile, deretica. 3 Flori ursitoare: Bună eşti, frumoasă eşti, harnică eşti, dulce eşti la fire, şi totuşi, mult mai ai să umbli şi să alergi, căci ursitul tău e dus după lume de 9 ani acum în pământ. Lia: Dar voi de unde ştiţi? 3 Flori ursitoare: Totul se va transforma dacă ai să învingi greutăţile ... caută ursitul, lupta şi ai să fi fericită. (Apare Mama. Florile amuţesc) Lia: Am să plec, mamă, în lume, că nu mă mai rabdă pământul şi mă duce dorul. Sunt acuma fată mare şi eu şi mi se cuvine să-mi caut rost în lume. Mama: Mergi şi nici spini, nici buruieni în cale să nu-ţi găseşti. (Lia îşi pregăteşte un coş cu de-ale gurii şi apoi pleacă pe drum ... se întâlneşte cu o turmă de oi păzită de găini iar în depărtare nişte ciobani) Lia: Dar ce văd eu ... Ciobani dorm în timp ce dulăii sunt toţi şchiopi de toate patru picioarele, iar oile, sărmanele, toate sunt pline de scaieţi. (către oiţe) Veniţi la mama, ca să vă cureţe. (Oile şi câinii se aduna împrejurul ei ca bobocii ... când termină treaba oile şi câini zic bucuroşi) Oile: Câţi scaieţi ai scos, atâtea zile să ai şi orişicât de lung ţi-ar fi drumul, buruiană în cale să nu-ţi găseşti. Câinii: Câţi spini ai scos, atâţi ani să numeri în viaţa ta şi orişicât de lung ţi-ar fi drumul, peste spini în cale să nu dai. Lia: Mulţumesc. (Plecă mai departe; după ce umbla 3 zile ajunge la o dărăpănătură de colibă pustie şi părăsită în mijlocul pădurii. Intră în colibă unde toate colturile sunt pline de păienjeniş îngreunat de praf şi de gunoaie. Lia se pune să cureţe. Se lasă seara deodată se porneşte afară un viscol. Vin Vântoasele. Cuprinsă de spaimă, Lia de frica se ascunde în cuptor.) Ielele: (supărate şi uimite de curăţenia din colibă) Ce e aici!? ce a fost? ce are să fie!? Aici a fost ori e cineva ... Simt, parcă, miros de fiinţa străină ... (încep să caute în casă) Nu-i! Nu-i! Nu-i! (se potolesc şi apoi încep să joace şi să cânte cu glas adimenitor): Ieşi, Limir, ieşi, Limir-împărat, ieşi să bem şi să mâncăm! Ieşi, Limir, să ne veselim! Ieşi, ieşi, ieşi, Limir-împărat. (Limir iese, se încinge o petrecere iar Lia e uimită, vrea sa iasă din ascunzătoare dar ceva parcă o retine. 12 noaptea. După petrecerea dată cu Limir împărat, Iele pleacă iar Lia iese cu frică din cuptor şi începe să bată cu piciorul în pământ şi să cânte): Lia: Ieşi, Limir, să ne vedem fată în fată. Ieşi, Limir-împărat, să grăim şi să ne bucurăm! Ieşi! Ieşi! Ieşi! (Nimic nu se mişcă). Ieşi, Limir-împărat, ca să te ating cu mâna, ieşi, ca să văd dacă eşti om în toată firea. (Tot nu se mişcă nimic) Ieşi, Limir, că vreau şi vreau să mă uit în ochii tăi! (Pământul se deschide şi apare Limir, se uita uita uimiţi unul la altul:) Limir: sărman sufletul tău, cum ai răzbit până aici? Lia: Întreagă, sănătoasă şi curată. Limir: Nici buruiana n-ai călcat-o, nici hainele nu ţi s-au zdrenţuit, nici trupul nu ţi s-a sângerat, nici tălpile nu ţi s-au umplut de spini? Lia: Nu! Limir: Lucru nemaipomenit, dar vai căci mari chinuri ne aşteaptă pe amândoi. N-ai întâlnit în calea ta o turmă de oi păzită de nişte câni ? Lia: Ba da. Limir: Oile acelea sunt tot fete care au îndrăznit să vie, iar cânii tot voinici cari au încercat să mă scape de aici. O singură scăpare ar fi: să mergi tot înainte până ce vei da de altă colibă ca aceasta, în care stă Mama Ielelor, şi să dezlegi întrebările pe care ţi le va pune ea. Pierduţi suntem amândoi dacă nu răzbeşti şi nu eşti în stare să dezlegi, căci numai aşa se pierde puterea vrăjii. Lia: Duce-mă-voi şi mă voi tot duce. (Limir-împărat dispare, iar Lia prinde curaj şi pleacă. După trei zile şi trei nopţi de mers se întâlneşte cu o bătrână) Lia: Bună seara, maică, şi bine te-am găsit! Mama Ielelor: (glas piţigăiat) De! Vei fi venit tu de ce vei fi venit, te va fi ispiti cine te va fi ispitit, te va fi ajutat cine te va fi ajutat, dar degeaba. Ţi-ai sângerat trupul, că nu sunt eu aceea pe care o cauţi, ci soacră-mea, bunica lor, care şade peste nouă tari şi nouă mări, şi mult ai mai avea să umbli şi să-ţi sângerezi trupul ca să ajungi la ea, bătrână, colea, ca mine, ai fi când te-ai întoarce, dacă te vei mai întoarce de acolo. Fă-ţi mai bine calea întoarsă şi bucură-te c-ai scăpat până aci cu obrazul curat. Lia: Nu nouă ci nouăzeci şi nouă dac-ar fi ţările şi tot atâtea mările, eu tot înainte aş merge. (Baba se înfurie şi asmute câinii pe Lia dar degeaba căci nici unul nu sărea la fată. Erau cânii cărora Lia le făcuse un bine. În calea ei apare un şarpe mare ce are în cerul gurii un spin lung, şi gros. Plânge. Liei i se face milă de el şi-i scoate spinul din gură.) Şarpele: Mult bine mi-ai făcut şi mare o să-ţi fie răsplata! Am să te fac rece ca gheaţa să nu te atingă răutatea babei ... şi ai grijă ca o să îţi pună 3 întrebări ... vezi cum răspunzi la ele ... Încalecă acum pe mine şi ţine-te bine, că am să te duc că zmeii ce se iau la întrecere spre casa babei. (Ajunşi Lia descalecă) Şarpele: Acum urmează-ţi drumul în pace şi când vei mai avea nevoie de mine, bate de trei ori din palme, că eu, orişiunde aş fi, te aud, şi, vară fie, iarna fie, viu într-o clipă la tine. Lia: (către Şarpe) Mulţumesc; (către bătrâna) Bună seara, mamă! Bunica Ielelor: (morocănoasă) Nu sunt mamă, ci babă! Lia: (linguşitoare) Nu-ţi ştiu anii şi n-am să-i număr, dar îţi văd fata şi bunătatea din ea, şi, orişicum te vei fi socotind, mie îmi eşti cum îmi pari. Baba: (se mai înmoaie puţin) O fi, n-o fi cum zici dar de mare lucru te-ai apucat, şi mult mi-e milă de tine, că de venit ai venit cum ai venit, dar nu ştiu cum o să te întorci. Dar ce te-a adus? Lia: Ajută, ca să te ajuţi! Cum am venit, aşa o să mă şi întorc, şi valvârtej dacă s-ar răsturna toate, drumul degeaba n-o să-mi fie. (Bunica Ielelor iar începu să tremure, mai puţin de mânie şi mai mult de frică.) Bunica Ielelor: Cum mă vezi? Lia: Cu ochii ... Bunica Ielelor: Şi ce cauţi? Lia: Omul, răspunse, cât umblă pe pământ, tot moartea o caută. (baba se cutremură) Bunica Ielelor: (pune mâna pe umărul Liei) Vai, nu-ţi dai seamă că nu mai ai nici o viaţă în trupul tău, că sângele nu mai curge în vinele tale, că eşti rece ca sloiul de gheată? Uite! Fiindcă eşti fată bună şi mi-ai vorbit frumos, mi s-a făcut milă de tine şi am să-ţi gătesc o alifie ca să te ungi cu ea şi să te faci iar cum ai fost. Orişicine, bărbat fie ori femeie, scapă chiar şi de cea mai spurcată vrajă dacă se freacă cu alifia aceea. (Lia îşi aduce aminte de vorbele spuse de Limir-împărat şi ştia acum că după alifia aceasta a venit ea aici) Bunica Ielelor: Trebuie să aduni şapte flori de la şapte buruieni, de şapte ori câte şapte frunze de la tot atâţia copaci şi şaptezeci de rădăcini de la şaptezeci de alte buruieni şi să le pună toate în cazan, că baba să le fiarbă toate în bale de la şaptezeci şi şapte de şerpi. (Lia se apuca de treaba şi adună florile, frunzele şi rădăcinile cerute de babă, curata cazanul, pirostriile de fier şi linguroiul de aramă, strânge vreascuri uscate pentru foc şi pune în cazan toate ingredientele. Baba bate din palme şi adună mulţi şerpi de la care cere venin. Între aceştia se afla şi Şarpele ce a adus-o pe Lia el se furişă şi-i zise la ureche:) Şarpele: Să nu te pună păcatele să te ungi cu alifia, că-ţi pierzi toate puterile ce ţi le-am dat; scuipă în palme şi fă ca şi când te-ai fi frecat cu alifie. Lia: Aşa o să fac! (Baba mesteca mereu cu linguroiul şi boscorodeşte) Bunica Ielelor: Ia, fată şi te unge la ochi, şi la tâmple, şi la crucea pieptului, şi în palmă, c-o să te simţi ca înviată din morţi! Lia: (încet să nu o audă baba) Asta e taina, atât voiam să ştiu! (se preface că se dă cu alifie) Bunica Ielelor: (strigă) Io pe ea, puişorilor, dragilor! (Toate jigăniile dau năvală asupra Liei, însă ea se scutură o dată, răsturnă cazanul de pe pirostrii, şi fuge dupa ce ia puţină alifie. Bate din palme şi apare şerpoiul. Pleacă). Şarpele: Scuipă încă o dată pe deget, ia cu el alifie şi freacă-mă în frunte, la ochi şi la crucea pieptului. (Şarpele se transformă) Eu sunt armăsarul lui Limir împărat, pe care nimeni afară de el nu 1-a încălecat. Vezi oile acelea!? Sunt tot fete care au făcut ca tine încercarea de a scăpa pe Limir-împărat şi-au fost vrăjite de Iele, iar câinii sunt tot feţi-frumoşi, care, duşi de dorul lor, au răzbit până la Mama Ielelor, ca să le scape pe fete, şi-au căzut în urgie. Descăleca şi du-te de le unge, cum ştii, cu alifie, dar bagă de samă ca să nu ţi se prindă alifia de deget. (Toţi se transforma în oameni şi sunt nespuşi de frumoşi) 3 Flori ursitoare: Bună eşti, harnică eşti, frumoasă şi la fire dulce eşti şi puţin ai să mai stai cu noi, că vine într-o răsuflare ursitul tău. (apare şi Limir împărat, mama Liei, şi florile. Lia îl unge pe Limir-împărat cu alifia şi totul prinde viaţă. Petrecerea se încinge. Bucurie mare.)
Sfarşit

sus

<<<


Tag cloud



Imagini

Nu sunt imagini la acest articol

sus

<<<


Mesaje


Puteti sa ne trimite-ti un mesaj folosind formularul de mai jos


(complectati toate campurile)
Formular-contact

COD CAPTCHA

sus

<<<